Bobby Orr

Traversa patinoarul cu graţia şi forţa pârâiaşului care-şi croieşte drum printre bolovani şi rădăcini, pierzându-şi adversarii într-un menuet ale cărui ritm şi mişcări el le stabilea. Crea senzaţia că se născuse şi crescuse pe gheaţă, iar ceilalţi făceau de-abia atunci primii paşi pe suprafaţa ei înşelătoare.

Robert Gordon Orr a dăruit hocheiului acea latură senzuală fără de care acesta nu ar fi un sport cu adevărat bărbătesc, aşa cum o vioară, pentru a zămisli un sunet pur, are neapărată nevoie de o formă feminină. Un coechipier povestea cum, în miezul unei astfel de năvale, Bobby şi-a pierdut mănuşa, după care, controlând în continuare pucul cu crosa, şi-a curbat la maximum traiectoria şi a recuperat-o - ca şi cum important nu ar fi fost golul, ci integritatea gestului şi a fiinţei din care acesta ia naştere - şi a înscris. Mânuia crosa cu uşurinţa cu care noi folosim lingura pentru a scoate o rondea de morcov din supă. Pucul circula şi pe sub gheaţă, pentru că uneori îl vedeai pe Bobby, la capătul unei volute, cu spatele la poartă, iar plasa se scutura inexplicabil, ca-n acea scamatorie prin care copiilor li se extrage moneda din ureche.

Da, se juca pe gheaţă în toate modurile posibile, atingând deseori forma de sinceritate supremă a jocului: bătaia. În doar 8 ani de carieră în NHL, s-a bătut mai mult decât legendarii Howe, Gretzky şi Lemieux la un loc, căci, “credeţi-mă, nu era unul care să dea când şi când, între respiraţii, se bătea cu ambele braţe, cu tot corpul”, după cum spunea unul dintre foştii săi adversari.
În această risipire continuă, ceva trebuia să cedeze. În cazul lui, au fost genunchii şi, în 1978, la numai 30 de ani, dobândind trista inutilitate a unei flori cu tulpina frântă, care-şi conţine încă parfumul şi puterea de seducţie, dar e incapabilă să mai stea dreaptă în vază, s-a retras.

Nota : Fotografia, considerată drept cea mai cunoscută din istoria hocheiului, îi aparţine lui Ray Lussier. Redă momentul golului decisiv înscris de plutitorul Orr, în meciul dintre Boston Bruins (echipa la care juca Orr) şi Saint Louis Blues, din finala Cupei Stanley, 1970.

Pittsburgh Penguins a cucerit Cupa Stanley

Pittsburgh Penguins a câştigat Cupa Stanley pentru a treia oară în istorie, după ce s-a impus cu scorul general de 4-3 în faţa campioanei en-titre, Detroit Red Wings.

"Pinguinii" au învis în partida decisivă disputată pe "Joe Louis Arena", scor 2-1, şi au răzbunat astfel înfrângerea din sezonul trecut, când cei de la Red Wings s-au impus după şase meciuri.Prin victoria de aseară, trupa din Pittsburgh a devenit a doua echipă din NHL care a reuşit să întoarcă soarta unei finale după două înfrângeri în primele partide, egalând astfel performanţa celor de la Montreal Canadiens, din 1971.

Maxime Talbot a fost eroul "pinguinilor" în jocul şapte, acesta reuşid să înscrie ambele goluri ale echipei sale, în a doua repriză. Goalkeeperul Marc-Andre Fleury, omul-cheie în partida a şasea, a avut de asemenea o evoluţie apreciată, acesta reuşind 23 de intervenţii decisive. Pentru Detroit, înfrângerea de aseară a fost abia a doua suferită pe propriul teren în acest play-off.

"Este un vis devenit realitate, mai mult decât îmi puteam imagina!" a declarat căpitanul Sidney Crosby în momentul în care i-a fost înmânată Cupa Stanley.

Pittsburgh Penguins devine prima echipă după Edmonton, în urmă cu 25 de ani, care câştigă Cupa Stanley, la un an după ce a pierdut finala.

NHL şi MLB, pe butoiul cu pulbere

După ce cuplul Richard şi Sandra Thomas a fost arestat pentru trafic de substanţe anabolizante, poliţia statului Florida a descoperit la reşedinţa acestora din Lakeland câteva mii de doze de steroizi în valoare de 200.000 dolari, informează publicaţia americană Tampa Tribune.

În urma interogatoriului, Richard Thomas s-a lăudat chiar că anabolizantele erau comercializate în rândul sportivilor de performanţă. Fără a da numele acestora, dealerul a precizat că două dintre cluburile sale unde avea clienţi fideli erau Washington Capitals şi Washington Nationals, primul înscris în NHL, iar al doilea în MLB (baseball).
„Numiţi un sport anume, iar eu vă voi spune nume de atleţi care îl practică şi cărora le-am vândut steroizi”, a declarat Richard Thomas, citat de sursa menţionată.
Pe lângă dozele de anabolizante, soţilor Thomas le-au fost confiscate mai multe arme de foc, despre care acuzaţii au spus că le foloseau pentru protecţia personală.

Robert Muller a decedat la 28 de ani!

Fostul portar al naţionalei de hochei pe gheaţă a Germaniei, Robert Muller, a decedat, la vârsta de 28 de ani, a anunţat clubul Kolner Haie.

Muller, care era căsătorit şi avea doi copii, suferea de o tumoare pe creier. El a fost operat de mai multe ori după ce i s-a descoperit tumoarea, în 2006.Sportivul legitimat la Kolner Haie şi-a putut relua cariera, dar starea sa s-a înrăutăţit în 2008. Muller a evouat pentru ultima dată în campionatul Germaniei în noiembrie 2008.Selecţionat de 127 de ori în naţionala ţării sale, Robert Muller a participat la Jocurile Olimpice din 2002 şi 2006. De asemenea, el a câştigat de trei ori campionatul Germaniei (2001, 2003, 2007).Muller a fost selecţionat în 2001 pentru echipa Washington Capitals, dar în cele din urmă nu s-a alăturat formaţiei din NHL.
Clubul din Koln a anunţat că tricoul cu unmărul 80, purtat de Muller, va fi retras.

Astfel Muller se alatura pe o lista nedorita a deceselor din hocheiul contemporan, alaturi de Peter Zezel, Stanislas Cherepanov, Igor Stelnov si Gabor Okcsay ...

RIP ...

Moartea unei idei

De circa o luna revelaţia ultimilor trei ani din hocheiul românesc, HC Csikszereda, este aproape de colaps. Fără bani după retragerea finanţatorului Janos Kurko şi cu toţi jucătorii deveniţi liber de contract, una dintre cele mai bune echipe autohtone se îndreaptă spre sfârşit.

Câştigătoarea competiţiei româno-maghiare, Liga Mol, dublă vicecampioană naţională şi vicecampioană a Ungariei, HC Csikszereda va deveni din acest sezon doar o amintire în analele hocheiului romanesc.
„În proporţie de 70% se va desfiinţa pentru că până acum nu am primit niciun semn că cineva ar fi interesat de echipă. Eu am lăsat locul liber, dând posibilitatea celor care doreau să mă ghideze într-o parte sau alta ca să facă tot ce doresc cu echipa, pe banii şi munca lor”, a declarat Kurko, care încă mai deţine funcţia de preşedinte al grupării. Retragerea finanţării acestuia a fost urmarea sancţiunilor dictate de conducerea FRHG (15 puncte penalizare pentru club şi amendă de 10.000 de euro) după ce zece jucători de la HC au boicotat naţionala din cauza lipsei unor asigurări „medicale decente”.

Înfiinţată în 2003, cu scopul de a fi o pepinieră a multiplei campioane naţionale Sport Club Miercurea Ciuc, HC Csikszereda a ajuns ca în mai puţin de cinci ani să se bată de la egal la egal cu echipa mare a oraşului harghitean. Gândită ca un „Athletic Bilbao” al hocheiului românesc, HC s-a rupt de echipa mare tocmai din cauză că tinerii nu erau promovaţi. O aventură sportivă care s-a terminat cu rezultate de excepţie, HC fiind şi prima echipă românească care a disputat finala în campionatul Ungariei.

„Cred că hocheiul a fost mai spectaculos, mai frumos, mai calitativ. Nu ştiu ce va urma, dar cred că se va simţi lipsa acestei echipe care a pornit cu jucătorii din propria pepinieră”, Janos Kurko.

Ce se intampla cu hocheiul romanesc in momentul actual depaseste orce imaginatie. De al o disciplina chinuita de anii grei de tranzitie, am ajuns acum, la inceputurile unui nou mileniu, sa traim din amintiri. Echipele din Bucuresti, sau ma rog, echipa, ca e vorba doar de Steaua, nu mai are forta de altadata, devenind o echipa de pluton (tare asta, intr-un campionat cu 6 echipe, din care 3 sunt de semi-amatori, sa fii o formatie de pluton) iar Galatiul se zbate intr-o saracie lucie, echipa neavand nici o pretentie. Brasovul si Gheorghieniul sunt ousidere clare. Singurele care mai conteaza erau HC si SC din Miercurea-Ciuc. Sport Club era o echipa cre se baza pe jucatori cu experienta si straini, iar Hockey Club miza pe jucatori autohtoni.

Acum proiectul celor de la HC Csikszereda e pe cale sa se stinga. Dar nu e moartea doar unei echipe. Mai mult decat atat, e moartea unei idei. Aceea care spune ca in sportul romanesc se poate face ceva. Da, se poate, insa se va gasi intotdeauna cineva care sa-ti puna bete-n roate, sa te de-a la o parte, sa te distruga. De ce ? Pentru ca ai avut curajul sa arati tuturor ca si noi putem, ca nu suntem o natie de looseri. Insa e mai usor sa distrugi, mult mai usor cu aceste contructii fragile din spatiul carpato-danubiano-pontic. Se spunea ca dupa acel parcurs european nebun din 2005-2006, fotbalul romanesc va creste de la an la an. Unde suntem acum, la 3 ani de la acel parcurs ? Unde am fost si inainte de acea performanta, si continuam sa cadem. An de an. Ce a urmat dupa acel parcurs ? Scandaluri, circ, mult circ, fotbal putin, foarte putin .. scandaluri au mai fost, dar in ultimii ani au atins cote apocaliptice. Cu ceva ani in urma, dupa ce a plecat de la Rapid, Mircea Lucescu spunea ca nu se mai intoarce niciodata in fotbalul mioritic: "Aici invidia e prea mare ... cand construiesti o echipa si ai rezultate, se unesc toti impotriva ta, doar ca sa te distruga, folosindu-se de toate mijloacele existente." Asa si in hochei, s-a construit o echipa frumoasa, care a avut rezultate, insa orice vis dispare daca e fabricat in Romania.

RIP HC ...